Club de carte – Păreri despre mormanul de cărți necitite din casă

Am vorbit mai demult despre ideea unui club de carte în care să discutăm câteva dintre lucrurile cu care noi, cititorii de rând, ne confruntăm.

Am folosit aceste cuvinte – cititorii de rând – pentru că nu mi-ar plăcea să purtăm conversații pompoase legate de cărți, ci din suflet, despre niște situații pe care le regăsim și la alți cititori și ar fi păcat să nu împărtășim impresii.

Așadar, până la urmă am realizat că pe blog ar trebui să aibă loc acest club și aștept în secțiunea de comentarii părerile și experiențele voastre, urmând ca la finalul fiecărui articol să stabilim un subiect pentru data viitoare.

Sper să vă simtiți confortabil cu acest format și să mă ajutați cu răspunsuri și impresii pentru că nu pot face acest club de carte singură, am nevoie de ajutorul și implicarea voastră.

Pentru că este prima „întrevedere”, aș dori să vorbim despre ceva extrem de important cu care ne confruntăm cu toții:
lista imensă de cărți necitite pe care le avem deja, TBR-ul așa cum spun copiii din ziua de azi și acel sentiment de copleșire totală atunci când vedem nu doar că avem un morman de cărți noi și vechi necitite, ci și mii de alte sugestii din partea altor cititori.

Mi-a venit ideea acestui subiect atunci când am strâns cărțile lui Guillaume Musso din bibliotecă, pentru seria Portret de Autor de pe canalul meu de YouTube.

Am observat că, din toată colecția pe care o am, o carte a rămas necitită, deși am cumpărat-o împreună cu alte trei romane scrise de el.

De ce?
Pentru că nu i-a venit rândul.

Aveți și voi astfel de experiențe?

Simt că parcă fiecare carte pe care o am în bibliotecă face parte dintr-un mecanism al vieții mele de cititoare și că totul funcționează după niște legi pe care nu stabilesc eu în mod conștient. Așadar, mi s-a întâmplat fix săptămâna aceasta să pun mâna pe o carte pe care o am de aproape 10 ani.

Este vorba despre „Moarte Subită” de J. K Rowling, o carte pe care am încercat s-o citesc și nu am reușit. Acum, mulți ani mai târziu, dorind să citesc cât mai multe cărți scrise de ea pentru Portret de Autor, i-a venit rândul și da, o citesc cu mare plăcere și cu ușurință, deși când am încercat s-o citesc prima oară m-a copleșit numărul mare de personaje introduse unul după altul și n-am putut să țin pasul.

Acum pot.
Acum sunt alt gen de cititoare.

Încă nu am ajuns să citesc Dostoievski fără probeleme, dar vine și rândul lui.
Am început să citesc „Fratii Karamazov” de cinci ori și n-am reușit, dar acum știu că e ok, o să vină și rândul lor.

Așadar, lista este imensă și încercarea mea de a nu-mi cumpăra cărți până ce nu le termin pe cele 20 și ceva din bibliotecă (pentru că le-am numărat), a dat greș complet.

Câteva mailuri de la edituri legate de reduceri și s-a terminat. Așa funcționează targetarea asta, te face să ai impresia că nu o să mai prinzi niciodată oferte, deși e clar că săptămâna viitoare vor fi altele.

Așadar, ajungem la coversația despre termenul japonez Tsundoku – adică arta de a cumpăra cărți pe care nu le citești, de a forma o grămăjoară de cărți necitite.
Termenul a fost utilizat încă din anii 1800 cu formă ușor ironică, legată de profesorii care aveau biblioteci imense, dar nu citeau mare lucru.

Eu cred că, cel puțin în cazul meu, nu este vorba despre așa ceva. Biblioteca are sens pentru mine atunci când citesc cărțile pe care le-am strâns. Nu are rol de obiect decorativ al casei, mai ales că distruge orice fel de design pe care aș vrea să-l am în camera respectivă care va ajunge ticsită de cărți.

Unul dintre cele mai triste lucruri pe care le-am văzut în viața mea este un tapet care imita o bibliotecă. De ce ai alege să expui un perete cu o bilbiotecă desenată? Exista milioane de alte modele, dacă nu ești cititor, asta e, nu trebuie să te prefaci.

Extrem de trist.

Nu mi s-ar părea ok, spre exemplu, să am în casă nu știu ce chitară agățată pe perete dacă nu sunt pasionată, daca nu știu s-o folosesc sau daca nu lucrez în domeniu.

Da, mormanul meu este mare, dar doar din cauza faptului că acest subiect, al cărților, al autorilor noi mă interesează, și îmi apar milioane de reclame pe rețelele de socializare. Din fericire, nu sunt influențată în mod direct pentru că, de cele mai multe ori, îmi aleg cărțile destul de random, atunci când mă cheamă ceva la cartea respectivă.

În plus, citesc toate cărțile nou apărute, scrise de autorii mei preferați și ador faptul că dețin toate cărțile lui Backman, de exemplu, și că le-am și citit.

Revenind la cartea necitită a lui Musso, nu știam de ce n-am citit-o, nu știam ce m-a împiedicat atunci, ținând cont de faptul că romanele lui sunt destul de ușurele.
Acum știu.

După ce am căutat informații despre Musso pentru YouTube, am aflat că această carte, numită „Și după…” a fost scrisă după ce a fost implicat într-un accident de mașină și a scăpat nevătămat, ca prin urechile acului.

Această carte conține mai multe elemente de supranatural și cred că este unul dintre romanele care l-au vindecat pe autor, scriindu-l. Așadar, poate nu aveam energia și maturitatea necesară să înțeleg cartea respectivă acum câțiva ani.
Poate că nu o am nici acum.
Nu știu, înca nu m-am apucat s-o citesc, însă sunt convinsă că o să-i vină rândul.

O am deja în bibliotecă, alături de alte cărți, de câțiva ani, dar sunt convinsă că toate trebuie citite la timpul lor.

Dacă lectura este pasiunea noastră, atunci nu merită să încercăm să dăm explicații atunci când ne întreabă cineva ostentativ: ți-ai citit toate cărțile din bibliotecă?
Întrebările acestea vin de la oameni care nu au un obicei din a citi și este ok, nu trebuie să fim toți la fel.

Noi, cititorii, știm faptul că fiecare are un sistem propriu și că sunt perioade în care, de exemplu, nu citim cu săptămânile, urmând să recuperăm cu o carte pe zi atunci când revine starea potrivită.

Acestea fiind spune, voi cum vedeți toată această situație?

1. Aveți un morman de cărți necitite?

2. Vă simțiți vinovați pentru mormanul de cărți necitite?

3. Vă simțiți vinovați pentru că nu vă puteți abține să cumpărați alte cărți?

Aștept cu mare interes părerile voastre în secțiunea de comentarii a articolului, pentru a fi văzute și de alți cititori și pentru a împărtăși experiențe.

Subiectul de săptămâna viitoare

Păreri despre cum ne confruntăm cu personaje din cărți pe care nu le suportăm

Vă mulțumesc pentru că ați fost alături de mine la prima întrevedere a acestui club!
Pupici si spor la citit!