Trebuie să recunosc că ceea ce m-a atras prima dată la această carte a fost coperta. De-abia acum, după ce am citit-o, am descoperit că această copertă, neagră, dar strălucitoare, este asemănătoare poveștii lui Alexandr Ilici Rostov, personajul principal al lui Amor Towles.

Următorul lucru care m-a făcut să râd în sinea mea a fost faptul că povestea contelui Rostov este scrisă de un american, iar cultura pop ne învață că aceste două nații se urăsc între ele (ați văzut vreun film american de acțiune care să nu aibă un personaj negativ rus?).

În orice caz, modul în care începe cartea este scurt și la obiect: momentul unui proces, asemenător unei scene de teatru, în care Rostov este condamnat la arest la domiciliu pentru statul lui de aristocrat în anul 1922. Din fericire pentru Rostov, domiciliul său este Hotelul Metropol din Moscova.

Sentința a fost una blândă pentru că bolșevicii credeau că Rostov a fost autorul unei poezii care îl poate clasa ca un erou al cauzei prerevoluționare.

Contextul istoric este simplu: instaurarea unui nou regim în urma revoluției din 1917 a afectat mai multe persoane decât m-am gândit, fiind influențată, bineînțeles de povestea Anastasiei, prințesa pierdută, și de zecile de ori în care am văzut desenele animate.

Bolşevicii i-au ucis pe ţarul Nicolae al II-lea, ţarina Alexandra Feodorovna şi copiii, cele patru prinţese, Olga, 22 ani, Tatiana, 20 ani, Maria, 18 ani, Anastasia, 16 ani, şi ţareviciul Alexei, 14 ani. Au mai fost omorâţi patru dintre însoțitorii familiei regale.

Așadar, Rostov, atunci când a auzit despre Revoluție s-a întos în Rusia, deși putea să rămână bine mersi la Paris și să își continue viața, ceea ce mă face să cred că este un aventurier care o caută cu lumânarea.

După sentință, viața contelui Rostov se schimbă drastic, în perfectă concordanță cu cea a oamenilor de rând care observă diferența adusă de comunism: mai puțină mâncare, de o calitate îndoielnică. Stilul lui de viață este împachetat, totuși, de farmecul unui hotel luxos unde mâncarea era gătită de un bucătar profesionist și servită de ospătari.

Lipsa de aventură își pune amprenta asupra moralului contelui, dar totul se schimbă cu apariția Ninei, o copilă care este, din cauza afacerilor tatălui ei, la fel de arestată la domiciului ca și contele. Aceasta îi prezintă într-un mod diferit hotelul, iar întâlnirile lor devin un motiv de bucurie pentru conte.

Cu siguranță, ceea ce scoate cartea în evidență este farmecul și noblețea prin care contele Rostov se prezintă, chiar și în situația dată. Acesta reușește să își facă prieteni de toate rangurile sociale (devenind chiar membru al personalului din bucătărie), dar și o amantă, o actriță care se cazează des la hotel în speranța că își va găsi un regizor asupra căruia să își arunce farmecele.

Toate datele istorice și personajele care au rolul de a imita o personalitate politică a vremurilor sunt îmbinate într-un mod interesant cu nevoia acută a autorului american de a ne arăta cât de mult a citit.

Așa cum am mai menționat despre autorii americani ai secolului XX care par să scoață în evidență lipsa unei karme culturale, iată că, un secol mai târziu, ne confruntăm cu aceeași situație.

Amor Towles nu pierde nicio ocazie să menționeze un autor sau un dramaturg clasic, mai mult, ne bagă aceste informații pe gât prin pretextul plăcerii personajului Rostov de a citi. Totuși, trebuie să îl înțelegem, este american. (vezi articolul aici)

De-a lungul cărții, putem observa principiile sale de viață care, cu siguranță, nu puteau fi formate decât prin privilegiile unui nobil. Acesta îi învață pe colegii săi de la bucătărie bunele maniere și ne dă și nouă, cititorilor, multe lecții de viață. Ceea ce mi-a plăcut cel mai mult la contele Rostov a fost modalitatea sa diplomată de a spune mereu adevărul, și cuvintele sale jucăușe, mereu duse într-o notă umoristică, dar niciodată neadecvată.

Acesta și-a pierdut rangul în urma arestului, dar toată lumea îi respecta, în continuare, statutul. Era contele Rostov, „laureat al Ordinului Sfântul Andrei, membru al Jockey Club, Maestru de Vânătoare”.

Continuarea vieții sale incredibile o puteți descoperi singuri, asemenea finalului minunat. Însă, ceea ce mi-a atras mie atenția, a fost o discuție a contelui cu ospătarul Andrei:

Aici, o colecție incredibilă de Cabernet, Chardonnay, Riesling, Syrah, Porto și Madeira […] Una peste alta, erau acolo aproape zece mii de lăzi. Peste o sută de mii de sticle. Și niciuna n-avea etichetă […]

-Tovarășul Teodorov, Comisarul pentru Hrană […] a primit o plângere care susține că existența listei noastre de vinuri contrazice idealurile Revoluției. Că e un monument al privilegiilor nobilimii, spre slăbiciunea intelighenției și propășirea prețurilor exorbitante practicate de speculanți […] De aici încolo, Boiarski o să vândă numai vin roși și alb, toate sticlele la același preț.

Așadar, în concluzie, cartea „Un Gentleman la Moscova” este un paradox între onoarea, noblețea și opulența unei ere vechi și ignoranța unei ere noi, comuniste.

ComentariiÎnchide

Adaugă comentariu