Iată-ne ajunși și aici, în situația de a folosi din nou expresii de genul efectul de turmă, mințiți poporul cu televizorul, etc…
Înainte de a începe, aș vrea să menționez că sunt conștientă de faptul că există un virus nou care afectează oamenii. Sunt conștientă că se răspândește cu viteză și că ne poate afecta și pe noi.
Totuși, nu pot înțelege oamenii care fac orice să-l oprească, mai puțin să urmeze sfaturile specialiștilor (și aici mă refer la ADEVĂRAȚII specialiști, nu la articole dubioase din mediul online).
Facebook-ul nu e medic. Televizorul nu e medic. Atunci când ne vorbesc cadrele medicale nu ascultăm, preferăm să citim din surse nesigure, pentru că asta ne hrănește nevoia de dramă.
Așadar, mai spun și eu încă o dată care sunt metodele de protecție recomandate până acum:
- Spălatul pe mâini cu săpun antibacterian frecvent este lege și nu doar pentru a ne feri de coronavirus. Oare oamenii nu făceau asta până acum câteva săptămâni?
- Păstrați o distanță de un metru față de persoanele care ar putea fi infectate (a se nota: care ar PUTEA fi. Până nu ni se spune, nu intră naibii nimeni în carantină generală).
- Evitați să vă atingeți nasul, gura și ochii atunci când aveți mâinile murdare.
- Practicați igiena respiratorie – atunci când strănutați sau tușiți, acoperiți-vă gura cu cotul îndoit sau cu un șervețel (nu cu palma).
- Dacă aveți probleme de sănătate, căutați ajutor de la specialiști.
Deci, toate aceste sfaturi ne sunt de ajutor în general, nu doar anti coronavirus. Oare oamenii, dintr-o dată, nu se mai tem de gripă sau alți viruși, ci doar de coronavirus? Nu este normal și civilizat să urmăm pașii de mai sus oricum, fără a o face doar anti coronavirus?
În orice caz, cel mai important este să ajungem să gândim pentru noi, să ne informăm din surse sigure. Să nu mai ascultăm tot ce ne vomită media. Să ne formăm singuri opiniile pentru că, altfel, ajungem la ceea ce se numește isterie în masă, un mod foarte simplu de a influența și jongla cu oamenii.
Efectul de turmă și isteria în masă
Iată definiția isteriei în masă: „pentru a oferi o definiție mai clară, pentru a o defini ca un eveniment de interes medical și pentru a o distanța de conotații negative, cercetătorii au numit fenomenul un comportament obsesiv colectiv.
Specialiștii spun că isteria este o boală psihogenă, o condiție care începe de la minte, nu de la trup, deși, simptomele sunt, de cele mai multe ori, destul de reale.”
Profesorul Simon Wessley de la King’s College London din Marea Britanie ne sugerează că pentru a caracteriza isteria în masă, ar trebui să ne ghidăm după cinci principii:
1. Atunci când există o izbucnire al unui comportament anormal de boală care nu poate fi explicat de o condiție medicală.
Exemplu în prezent: nici nu are rost să dau prea multe exemple că această perioadă este ca un festival pentru ipohondri.
2. Atunci când afectează oamenii care nu s-ar purta, de obicei, în asemenea manieră.
Exemplu în prezent: nu cred că românii golesc constant rafturile de apă și conserve din magazine.
3. Atunci când exclude simptomele provocate intenționat în grupuri adunate tocmai cu acest scop (ca atunci când cineva adună un grup de oameni cu intenția de a-i convinge că suferă colectiv de o boală psihică sau fizică).
Exemplu în prezent: oamenii din mediul online care se încurajează unul pe celălalt să dramatizeze fiecare informație, chiar dacă este falsă.
4. Atunci când exclude manifestările colective care au scopul de a satisface capricii, manii sau revolte.
Exemplu în prezent: tot ce înseamnă mass media și social media. Sunt persoane care chiar nu înțeleg că alții fac bani grei pe spatele ignoranței lor.
5. Atunci când legătura dintre oamenii care experimentează comportamentul obsesiv colectiv nu este o coincidență (de exemplu, atunci când fac parte din aceeași comunitate).
Exemplu în prezent: păi, de ce oare s-au inventat grupurile pe de Facebook?
Impactul mass media și social media
Așadar, după ce am trecut de efectul de turmă, am ajuns și la mințiți poporul cu televizorul sau calculatorul.
Eu am ales să fac acest articol plecând de la idea de a da câteva exemple de isterie în masă de-a lungul istoriei, dar nu m-am putut abține să fac o introducere în care să explic ce înseamnă și cât de tare poate influența oamenii, mai ales într-o țară care alege să se informeze de pe Facebook sau din alte surse uneori nesigure.
Nu articolele care bagă spaima-n oameni sunt neapărat problema, ci comentariile: uneori ți se face pielea de găină atunci când vezi lucrurile pe care sunt capabili unii să le debiteze.
Acesta este exemplul clar al efectului mass media și social media asupra răspândirii isteriei generale – cu alte cuvinte, virusul acesta cel mai periculos dintre toate care chiar că nu are antidot: demagogia.
Eu chiar cred că românii au o plăcere în a se lăsa pradă isteriei în masă. Parcă e ceva așa care ne unește, avem un scop comun. Oare chiar ne simțim atât de singuri încât orice fel de legătură colectivă ne satisface nevoia de apartenență?
