La o șuetă cu Doamna Anxietate: Auzi, da’ poză pentru articol ai?

Ca să vedeți cum funcționează nenorocita asta din capul meu. Tocmai (adică săptămâna trecută) am aflat că am reclame pe acest site. Asta înseamnă că la un milion de accesări aș putea să câștig niște bani. La una-două pe zi nu, dar nu contează. Important este să acest site s-a născut din dragostea mea pentru a spune/scrie tot felul de lucruri.

Și uite-așa, mă gândesc în fiecare minut al vieții mele că, dacă tot am reclame pe site, ar trebui să scriu naibii ceva în el (pe el?). Și, cu cât mă gândesc mai mult, cu atât mă descurajez mai mult. Gândurile astea nu sunt ele simple, sunt, de fapt, ca o luptă, o luptă de-aia ca pe vremuri cu sulițe și cu topoare și cu câte un războinic golaș în partea de sus, cu o blană de animal pusă pe diagonala pieptului (of, iar divaghez).

Tocmai de aceea, ca să nu îmi mai distrug creierii, am hotărât să scriu că nu mă lasă anxietatea să scriu. În principiu, pentru mine nu e atât de important că aceste cuvinte sunt citite de o persoană sau o mie, important este că le scriu. Am zis, în principiu. În realitate, contează doar această discuție cu Doamna Anxietate și aș vrea să vă relatez și vouă cum decurge acest dialog. Pentru că da, eu așa îl văd. Așadar, iată:

Dialog cu Doamna Anxietate (scurt fragment)

Eu: Uite mă gândesc că ar trebui să încep să scriu mai des pe site. Îmi face plăcere să scriu, o fac pentru mine, oricum nu are trafic, însă e frumos și cineva (nu dăm nume, dar e Mihai) s-a chinuit să mi-l facă, să mi-l pună pe picioare și să-l întrețină pentru că are încredere în mine și acum am și reclame.

Doamna Anxietate: (o să-i spunem DA prescurtare, ceea ce e super ironic pentru că nu spune DA la nimic) Și ce vrei să scrii?

Eu: Păi am mai multe variante.

DA: Hai să le luăm pe rând, îți arăt eu că niciuna nu e bună.

Eu: Păi, stai puțin, că sunt multe naibii, trebuie să fie una bună, chiar m-am gândit serios la treaba asta.

DA: Aha. Dă-i drumul.

Eu: Uite, m-am gândit să scriu despre chestia asta cu mărțișorul, știi, că acum nu mă mai deranjează să-l port, cred că are legătura cu vârsta și mă oftic că toate tradițiile românești sunt asociate cu băbăciuni și comunisme. Adică…tradițiile astea merg încă de pe vremea dacilor și…

DA: Stop. Ai scris deja la postarea de pe Instagram despre asta. Apropo, dar de ce nu postezi și tu mai des pe Instagram? De ce naiba îl mai ai? Știi că dacă nu postezi des și nu ai conținut constant nu e prea relevant, nu?

Eu: Da, știu, ai foarte mare dreptate, nu prea merg nicăieri și nu am unde să fac poze, știi, pandemia…

DA: Și alții sunt în pandemie și fac de toate.

Eu: ….

DA: Ai auzit ce am zis? ȘI ALȚII SUNT ÎN PANDEMIE ȘI FAC DE TOATE! MAI MULTE DE O MIE DE ORI DECÂT TINE. TU AI TOT LA DISPOZIȚIE. De ce nu faci și tu?

Eu: Uite, chiar vorbeam despre site acum, e ceva serios aici, m-am gândit mult la asta, nu vrei să revenim la subiect mai încolo?

DA: Oooooo, o să revenim sigur la subiect mai încolo. Și mâine. Și poimâine, și…

Eu: Ok, ok, stai să-ți spun, te rog, lasă-mă să-ți mai spun și alte variante. M-am gândit mult la asta, chiar vreau să fac. Poate că nu trebuie neapărat să repet subiectul cu mărțișorul și pe site. Dar, uite, pot să scriu despre cum simt eu că oamenii încep să se urască rău de tot între ei. Cum suntem manipulați și divizați și cum ne facem singuri rău pentru că nu ura noastră are putere să schimbe ceva, ci puterea colectivă, binele, solidaritatea…

DA: Stai puțin. Vrei să vorbești despre politică? Tu nu știi nimic despre politică.

Eu: Nu, nu vorbesc despre politică, ci despre ura dintre oameni indusă și de politică, dar sunt multe alte subiecte, o grămadă de situații reale, gen rasism, homofobie, diferența de opinii despre vaccin…

DA: Hahahahahahahha. Ai spus cumva cuvântul vaccin?

Eu: Scuze, da, ai dreptate, nu știu la ce m-am gândit. Nu, n-am spus vaccin. Dar, uite, putem să discutăm despre cât de ciudat e când ne uităm la filme și vedem mulți oameni într-o încăpere fără mască.

DA: S-a făcut deja.

Eu: Despre evenimente? Despre filme, despre seriale, despre cărți.

DA: S-a făcut deja.

Eu: Despre căsnicie, despre relații, despre emoții, despre căței.

DA: S-a făcut deja.

Eu: Ce naiba? Și ce dacă s-a făcut? Eu îmi expun punctul meu de vedere.

DA: Și cui crezi că-i pasă? Nu crezi că îți dai cam multă importanță?

Eu: Păi, mie îmi pasă și urma să spun ce părere am eu într-un context care să nu derajeze pe nimeni.

DA: Dar nu mai există context care să nu deranjeze pe nimeni.

Eu: Da, ai dreptate. Uite, ăsta este un subiect: totul e politically incorrect și nu mai ai voie să spui nimic.

DA: Nu e politically correct să vorbești despre asta.

Eu: Tocmai îmi demonstrezi că am dreptate.

DA: Ești sigură că ai dreptate? Oare nu tocmai glumele astea care, de fapt, erau niște jigniri îmbrăcate în formă de glume au dus la lucruri nasoale? Nu trebuie să protejăm minoritățile? Apropo, când slăbești?

Eu: Poftim?

DA: Când slăbești?

Eu: Stai, ce treabă are una cu alta, cum am ajuns aici?

DA: Păi asta mă întreb și eu, cum am ajuns aici, la greutatea asta.

Eu: Doamne, dar e prima oară în viața mea când nu mă gândesc la chestia asta ca la ceva atât de presant, o s-o fac treptat, nu mai vreau diete stupide și…

DA: Așa e, dar știi, îmbătrânești și organismul tău n-o să mai reacționeze la fel ca înainte. Spre exemplu, analize … când o să-ți faci?

Eu: Când o să mai slăbesc, hahahahahaha.

DA: Hai nu încerca să faci pe amuzanta cu mine. Analize, gândește-te la analize, gândește-te la cât de puține lucruri știi despre corpul tău, despre câți ani au trecut de când ai fost la analize ultima oară. Totul e posibil, nu ai habar de nimic în legătură cu corpul tău.

Eu: Ăăăăăă. Cum am ajuns aici? Nu vreau să discut despre asta, vorbeam despre site. De ce nu mă lași să vorbesc despre site? Uite, m-ai supărat rău și acum chiar o să scriu pe site despre ce-mi faci în fiecare zi. Gata, nu mai ai nicio putere în fața mea, s-a terminat.

DA: ….

Eu: O să scriu un articol frumos despre ce vreau eu și n-o să mă intereseze nimic din ce spui tu, pot să fac asta, sunt perfect capabilă și e DOAR UN ARTICOL, nu încerc să salvez planeta. Nu mai ascult nimic.

DA: ….

Eu: ….

DA: Auzi, da’ poză pentru articol ai?