Deși mă consider o persoană educată, uneori, chiar mă surprind singură atunci când vine vorba despre superstițiile de care țin cont. În același timp, sunt convinsă că este greu să treci de această barieră psihologică atunci când toată copilăria ai auzit minunății de genul „nu șterge masa cu șervețelul că trage a sărăcie”.
Sunt perfect conștientă că multe dintre aceste superstiții sunt direct legate de religie și, deși mă consider o persoană care are credință, care crede în ceva, nu mă pot pronunța o persoană neapărat religioasă.
În concepția mea, aceste două lucruri sunt foarte diferite și necesită un articol de sine stătător.
Spre exemplu, mă întreb, de multe ori, cum o fi pentru oamenii care au voie să spele haine în zilele de Duminică. Uneori, să fiu sinceră, mă întreb oare cum o fi să nu ai idee despre conceptul de sărbătoare religioasă și să îți trăiești viața având libertatea de a coase sau de a tăia în oricare zi a săptămânii. Desigur, există alte religii, cu alte reguli, iar oamenii sunt supuși la tot felul de mici acte de sclavie doar pentru că așa au învățat de la bunici.
Revenind la spălatul hainelor în zilele de sărbătoare (lucru pe care nu îl fac nici dacă mă pici cu ceară), am citit o groază de avertizări în online (de curiozitate), venite de la oameni care susțin că ți se pot întâmpla lucruri cam nasoale dacă nu respecți ziua de odihnă dată de Biblie (n-am să spun dată de Dumnezeu pentru că nu știu eu sigur că a fost dată de Dumnezeu, dar știu sigur că a fost scrisă de niște oameni în Biblie).
Desigur, ajungem din nou la concluzia că religia este bazată mai mult pe frică și vină decât pe noțiunea de a împărtăși iubire și înțelegere, așadar nu mă surprinde nici tactica aceasta care la mine funcționează, în special, pentru că așa am văzut acasă, dar și pentru că am o reținere mică.
Aș putea să mă justific spunându-mi că nu e chiar așa un mare sacrificiu, dar oare când voi avea copii și vor murdări multe haine și sunt așa cam trei, patru zile de sărbători religioase la rând, oare cum o să fac? Trebuie să mă asigur că o să le cumpăr o tonă de haine ca să aibă de toate pânâ când expiră perioada? Iar oamenii care s-au mutat de zeci de ani din țară, oare mai țin cont de regulile acestea în condițiile în care în țări ca America sau Japonia nu s-a auzit niciodată de așa ceva? Oare dacă ne mutăm din țară suntem pedepsiți mai puțin, sau e valabil și acolo?
Deși am un ton ușor ironic în scris, exemplul cu spălatul hainelor nu este singurul care îmi afectează viața. Ideea de a sparge vreo oglindă și de a avea 7 ani de ghinion nu îmi place deloc. Nu te întoarce din drum. Dacă ți-a tăiat o pisică neagră calea, fă trei pași înapoi. Dacă ți se zbate ochiul drept, e de bine, dacă e ochiul stâng e nasol. Nu pune un număr cu soț de flori în vază. Dacă îți pui hainele pe dos, ziua va merge rău, poartă ceva roșu și bani la tine în ziua de Revelion și exemplele continuă la nesfârșit, fără a le lua în considerare pe cele legate de nunți, botezuri sau îmmormântări că ajungem să ne dăm cu capul de pereți.
Oare de unde au pornit toate aceste lucruri și de ce oamenii încă le respectă în 2021? Dacă stăm să o luăm după superstiții, în 2020, toți oamenii și-au pus hainele pe dos, au șters masa cu mâna sau cu șervețelul de hârtie sau au dus gunoiul seara, că doar nu a fost un an prea bun.
Chiar mă întrebam când eram mică, de exemplu: oare de ce nu avem voie să ducem gunoiul seara? Cred că a fost, de demult, o persoană mai inteligentă care și-a dat seama că noaptea este întuneric și că nu vrea să iasă, mai ales în toiul iernii, până în spatele curții pentru a se debarasa de deșeuri. Nu este legat de superstiția în sine, este legat de o parte practică învelită în multe straturi de spiritism, exagerări și, cel mai probabil, invenții.
Oricum, și dacă întrebi o persoană așa-zisă expertă în superstiții, nu va ști să-ți spună de ce trebuie sau nu trebuie să facem o anume activitate. Totul se rezumă la așa e bine/așa nu e bine.
Partea cea mai dură este că eu sunt conștientă de partea de îndoctrinare, dar, e atât de bine înrădăcinată, încât nu pot să scap de ea. Deși o fac mai mult de teamă, nu cred neapărat în aceste reguli. Mi-e imposibil să cred că trebuie respectate din motivele invocate ca fiind reale.
Eu sper doar, ca atunci când voi avea copii, să nu le bag în cap toate lucrurile acestea. Nu vreau ca ei să stea cu frica-n sân toată ziua și să se gândească la atâtea posibilități care le vor face viața grea. Mă rog, în afară de spălatul hainelor în zilele de sărbătoare…
Care sunt superstițiile de care țineți cont, deși știți că nu se mai aplică în prezent?
