De cele mai multe ori, atunci când ne gândim la Țara soarelui răsare (supranumită astfel datorită faptului că Japonia se află în partea cea mai estică a Globului Pământesc, adică în locul de unde răsare soarele), ne gândim la o altă lume.

Mulți oameni folosesc des această expresie, iar acum înțeleg de ce. 

Totul s-a întâmplat în martie 2017. Pe atunci, nu aveam o platformă de acest gen prin care să-mi împărtășesc impresiile, dar experiența a lăsat o urmă atât de adâncă în inima mea încât merită să o povestesc. 

E de la sine înțeles că o astfel de ocazie nu apare foarte des. Tocmai de aceea, deși urăsc să zbor, am acceptat această aventură. 

Am plecat în seara de 18 martie, cu Qatar Airways și cu ceva votcă la bord. Zbor de 5 ore până în Qatar și de alte 9 ore până în Tokyo. O experiență groaznică pentru oamenii cărora le este frică de avion. Totuși, speram că în momentul în care voi ajunge acolo, totul va fi uitat. Exact așa a fost.

Din fericire, la aeroport ne-au așteptat fețe cunoscute, persoane cărora vreau să le mulțumesc pe această cale (știți voi cine sunteți). După o viață petrecută în avion aveam impresia că nu voi mai călca niciodată pe pământ, dar am călcat.

Am călcat pe pământ japonez. 

Oboseala și entuziasmul nu mi-au permis în primele ore să realizez cât de departe eram de casă. Totuși, încă de a doua zi, am înțeles de ce am ajuns „pe altă lume”.

Nu mai este cazul să spun cât sunt de civilizați acei oameni. M-am gândit mereu că nu este imposibil să fim și noi așa. Scuzele noastre nu sunt valide.

Japonezii nu au coșuri de gunoi la tot pasul, o idee implementată în timpul războiului ca măsură antiteroristă, și totuși, străzile sunt impecabile. Oamenii sunt foarte tăcuți în mijloacele de transport în comun și nimeni nu te înghesuie sau grăbește. 

De cele mai multe ori, japonezii citesc (în japoneza tradițională se scrie de sus în jos și de la dreapta la stânga) sau privesc în telefon, iar măștile de protecție întâlnite la tot pasul te fac să te simți constant într-un laborator.

Sistemul de transport este impecabil, iar o întârziere a unui tren de 2 minute face vâlvă (deși nu am experimentat asta). Totul este un mecanism extrem de bine pus la punct, japonezii știu ce au de făcut și nimeni nu pare derutat.

Oamenii s-au uitat stingher la noi, dar nimeni nu ne-a deranjat. Eram foarte departe de casă, dar mă simțeam în siguranță pe stradă la orice oră. 

Un loc în care o persoană organizată se poate adapta foate ușor. Fețe prietenoase, servire impecabilă, totul pus la punct – Japonia este un roboțel care funcționează perfect. 

Așadar, probabil că și dacă nu aș fi vizitat nimic, tot aș fi rămas profund impresionată de traiul lor liniștit și organizat. În schimb, locurile pe care le-am văzut au făcut întreaga experiență magică. Aproape că îmi era frică să mă bucur de fiecare zi în parte pentru că asta însemna că va veni mai repede finalul călătoriei. 

Mâncarea japoneză

O diferență culinară atât de mare nu are cum să nu lase un impact asupra ta. Japonezii mănâncă foarte sănătos și folosesc orez și legume la fiecare masă. Peștele este de bază, deși se folosește și carnea de pui și de porc.

Dragostea mea pentru sushi era destul de falsă înainte să mănânc preparatul original. Totul, dar absolut totul, este delicios. Mesele erau mereu echilibrate și nu m-am simțit plină sau obosită după masă.

Probabi că de multe ori habar nu aveam ce mâncam, dar nici n-am avut nevoie să știu. Preparatele semănau poate ca înfățișare cu ceva european, dar gustul era total diferit. 

Brioșe cu cartofi dulci, „colțunași”, ramen ca înlocuitor de supă sau ciorbă, toate preparatele gătite de casă, pline de legume, sosurile mai puțin sărate decât m-aș fi așteptat, toate acestea m-au făcut să spun „mâncarea este divină”!

Omletă, orez, căcățelul negru este vănătă, sparanghel, orez mov dulce și un fel de plăcintă cu ou(sus stânga).

Disneyland Tokyo



Activitatea mea preferată din timpul copilăriei era legată de casetele video cu desene Disney. Făceam asta în fiecare zi, iar ideea de a merge la Disney, chiar și la 26 de ani, mă făcea cel puțin la fel de entuziasmată precum nepoata mea de 6 ani.

Disney înseamnă bucurie, culoare, dulciuri și cozi interminabile. Nu ne-a ajuns o zi pentru a vedea măcar jumătate din parc. Pe data viitoare, Disney!

Temple

Nu vreau să vă plictisesc cu informații pe care le găsiți pe Wikipedia. Am fost impresionată de faptul că, deși japonezii nu sunt foarte religioși, știu să respecte totul în jurul lor. Nu o fac de frică, așa cum o facem noi de multe ori, ci pentru că așa au fost crescuți.

Orășelul ninja

Atunci când ai ocazia să vizitezi un orășel/sat ninja, o faci! Aici am văzut un spectacol ninja de vis. Din păcate, nu am avut voie să filmăm, dar pot spune că acei performeri au avut îndemânara de a păși pe scenă mai silențios decât poți învăța dintr-o mie de ore de actorie.

Bărbații ninja se mișcau de parcă nu cântăreau mai mult de un kilogram, făceau săriturile cu atât de multă ușurință încât aveam impresia că sunt trași de o sfoară, de undeva de sus.

WOW! Din fericire, am avut ocazia să prindem și o mini paradă a gheișelor:

Era acolo un nene care picta tot felul de semne pe corp. Mie mi-a plăcut acesta. Toată lumea mă arăta cu degetul pe stradă pentru că era semnul unei persoane care a comis 3 crime. Ups

Triplu criminală

Tokyo, de-abia aștept să te revăd!

Mă voi întoarce în Japonia cu prima ocazie. Lucrurile pe care le-am reținut au fost următoarele:

Într-o țară atât de aglomerată ca Japonia, există respect reciproc și ordine la metrou. Se poate și la noi.

La un hotel care se respectă cu adevărat, lenjeria se schimbă în fiecare zi, asemenea prosoapelor, halatelor și papucilor de casă.

Nu trebuie să fim gălăgioși atunci când suntem în mijloacele de transport în comun.

La orice masă trebuie să introducem multe legume, fie că sunt crude sau gătite.

Într-o țară în care civilizația este la mama ei, există spații pentru fumători în interiorul restaurantelor. Bineînțeles, sunt extrem de aerisite și nu se simte deloc fumul de țigară. În plus, camera de la hotel a fost de fumători.

Chiar dacă nu știi limba engleză, nu strică să dai din mâini cât poți pentru a ajuta pe cineva, nouă ni s-a întâmplat.

E tare mișto să mergi cu trenul de mare viteză Shinkansen.

Atunci când vine trenul sau metroul, oamenii se așează în linie verticală, de-a stânga și de-a dreapta ușii, fără excepție.

Coșurile de gunoi sunt împărțite pe secțiuni, iar oamenii respectă cu sfințenie ideea de reciclare (am făcut greșeala de a arunca un pahar de plastic unde nu trebuie și cineva l-a mutat imediat).

Magazinele unde toate produsele sunt 100 de yeni sunt cele mai mișto, trebuie neapărat vizitate.

Nu voi uita niciodată această experiență și sper că voi ajunge din nou în Japonia foarte curând! Mi-e dor să fiu „în altă lume”. Pupi, pa!

ComentariiÎnchide

1 Comentează

  • Georgiana
    Adăugat 9 noiembrie 2018 la15:57 0Likes

    Sunt de acord cu tot ce ai spus, mai putin cu partea de locuri pentru fumători. Aici mi se pare ca noi stam mai bine. Dar, pe de altă parte, eu sunt nefumatoare! 😂

Adaugă comentariu