Trecerea la 30 de ani nu este grea din cauza fricii de bătrânețe, ci din cauza fricii de realitatea schimbării. Între 20 și cam 26 de ani așa, trebuie să recunosc că nu m-au deranjat, nici în ruptul capului, aspectele despre care vom discuta mai jos. Și, ceea ce e și mai rău, sunt convinsă că lucrurile astea se vor înrăutăți pe măsură ce voi mai crește în vârstă.

Spre exemplu, eu am militat mereu pentru oameni, am fost un fel de mama răniților și luam apărarea tuturor, inclusiv vecinilor. Gândindu-mă la zecile de petreceri pe care le-am dat în timpul facultății, la muzica care bubuia, la gălăgia venită din apartament care deranja și vecinii de vizavi, am fost foarte tolerantă mereu în legătură cu activitățile gălăgioase ale vecinilor mei.

Lăsând asta la o parte, ideea acestui articol a plecat de la gălăgia infernală pe care o fac vecinii de lângă noi care renovează apartamentul. Doamne ferește, știu, și noi am făcut gălăgie când am renovat apartamentul. Problema este că n-am stat aici. În vremurile astea, majoritatea oamenilor lucrează de acasă și nu ai unde naiba să fugi. Așa că nu este prea plăcut să stai ore în șir în zgomot de flex și bormașină, în bătăi de se zguduie pereții și tot așa.

Azi a fost atât de rău, încât nici muzica de la căști nu acoperea zgomotul. Din fericire, nu a durat decât vreo două ore, în timp ce ieri au terminat treaba la ora 7 seara.

Repet, acesta este bombănitul meu de babă, nu este corect din partea mea nici să scriu aici că mă deranjează, deși iată că o fac. Totuși, sunt niște lucruri pe care le fac oamenii la bloc pe care n-am să le înțeleg NICIODATĂ.

Am să fac o listă cu aceste dubioșenii de neînțeles care nu denotă decât gradul de civilizație în care trăim în București, în capitala României, fiind, normal, unul foarte scăzut:

  • vecinii care hrănesc porumbeii. În concepția mea, porumbeii din București sunt șobolani cu aripi. Menționez în treacăt că se răhățesc pe toate mașinile și că afectează vopseaua, însă putem spune că nu le pasă vecinilor de mașina mea. Ok, am înțeles. Însă, nu îți pasă de faptul că toate intrările blocurile și toți pereții sunt plini de găinaț? Nu îți pasă că arată groaznic și că te invadează nenorociții ăștia care nu mai au niciun pic de frică? Cu ce îi ajuți? Să nu mai spunem de toate boabele/bucățile de pâine care rămân pe jos. NU AM SĂ ÎNȚELEG. Dacă ești așa mare pasionat, i-ai în casă. Ia toți porumbeii în casă și ai tu grijă de ei.
  • oamenii care deschid ușa de la intrare în apartament atunci când fac mâncare. Da, da, se întâmplă în 2021, am eu niște vecini mai în vârstă care lasă ușa deschisă, făcând toată scara să miroasă a bătrâni și a mâncare. Este bleachs rău de tot.
  • oamenii care vorbesc la telefon pe balcon. De ce? De ce *&^# mea? De ce trebuie să te aud pe tine răcnind toate porcăriile la telefon, pe balcon? Blocul de vizavi este foarte aproape și aud fiecare cuvințel din conversație. Să nu-mi spuneți să închid geamul pentru că nu sunt eu obligată să fac compromisuri pentru ignoranța altora.
  • oamenii care își lasă gunoiul în fața ușii mai mult de o oră, eventual peste noapte. Mi s-a întâmplat și mie să las gunoi la ușă atunci când făceam curățenie generală, aveam foarte mult gunoi (în general hârtii) și nu mai aveam unde să-l pun. Totuși, niciodată nu am lăsat gunoiul mai mult de o oră acolo. Nu vreau să văd și nici să miros gunoiul vecinilor, este o situație neplăcută care poate fi evitată foarte ușor.
  • apropo de gunoi, mai există niște specimene care aruncă mâncarea din casoletă direct în tomberon. Cum? Cum, frate?
  • vecinii care fumează pe scară. Dumnezeule, și eu sunt fumătoare, dar nu fumez pe scară. Înțeleg că aceștia sunt oamenii care nu fumează în casă, dar nu poți aștepta 10 secunde să ieși din bloc? Mirosul de țigară, amestecat cu cel de praf și de vechi… o minunăție. Scara e a tuturor, nu doar a ta.
  • oamenii care nu strâng după cățeluși. Mai ales cei care locuiesc în alt bloc și lasă ditamai rahatu de câine în fața intrării tale. Fraților, sunt nesimțiți. Fără margini. Pune mâna și investește 10 lei într-un dispenser de punguțe pentru câini care se pune la lesă. A, scuze, n-ai lesă. Pentru că străzile din București sunt ale tale și câinii tăi umblă liberi, indiferent dacă există riscul să muște alți câini. De ce să fiu eu obligată să stau mereu în alertă? De ce să sufere câinele meu din cauza nesimțirii tale? Nu, nu. Ține-l în lesă. Și eu o țin. Ai grijă de el. Nu sta cu ochii în telefon că nu e datoria mea să-mi feresc câinele de câinele tău, e datoria ta să ai grijă de el. PUNCT!
  • vecinii care sparg semințe în fața blocului. Vouă vă vine să credeți că există așa ceva în 2021? A doua zi, nu se găsesc pe jos doar coji de semințe, ci și sticle goale, chiștoace, ambalaje și tot așa. Dacă nici aici nu găsești coșuri de gunoi, atunci nu știu unde. Nu ne mai revenim, fraților.
  • oamenii care își abandonează mașinile în fața sau spatele blocului. Este foarte clar că locurile de parcare reprezintă o problemă majoră în București, așa că nu înțeleg, în primul rând, de ce nu face statul ceva. Pe străzile din apropierea blocului meu sunt vreo 3 mașini abandonate, în sensul că au toate roțile dezumflate, praful de nici nu mai vezi ce e în interior, rugină și tot așa. De ce nu faci ceva cu ruina aia? Locul ăla de parcare ar putea să salveze pe cineva (loc pe trotuar, nu plătit).
  • vecinii care își agață hainele peste balcon. Voi vă amintiți, în filmele din trecut, că toate zonele sărace erau pline cu haine agățate peste tot, puse la uscat? V-ați prins unde vreau să ajung? Hainele agățate peste balcon creează o imagine extrem de urâtă, parcă suntem în lumea a treia. Fraților, de-aia avem balcon. Și chiar nu vreau să-ți văd chiloții.

Voi ce situații ați adăuga pe lista mea?

ComentariiÎnchide

Adaugă comentariu